O să încep prin a pomeni un citat din discursul preşedintelui Băsescu depre jocul murdar pe care trusturile de presă îl fac cu oamenii politici. Băsescu vorbea, în contextul demisiei ministrului Ritzi, despre o criză morală, o "criză cu doi parteneri: politicieni şi mass media - o bătălie teribilă pentru banii publici dusă de mass media şi oameni politici slabi, care pun la dispoziţia mass media bani publici".

Da, este adevărat. Presa, la fel ca celelalte componente ale societăţii româneşti este mânjită, şi a nega această evidenţă nu mi-ar părea decât o dovadă de ipocrizie. Nu o să intru în detalii: toţi cei care lucrează în presă au idee despre felul în care merg lucrurile mai ales în televiziune, acolo unde CNA a interzis difuzarea de emisiuni electorale contra cost. Crede cineva că programele de dezbateri politice organizate în timpul campaniei electorale de studiourile locale ori naţionale au fost realizate pe ochi frumoşi? Credeţi că actualii parlamentari, primari ori preşedinţi de CJ sau foştii lor contracandidaţi au stat la taclale cu moderatorul, sub ochii dumneavoastră, pe degeaba? În fond, directiva CNA care a privit direct încasările televiziunilor nu a făcut decât să încurajeze acest târg murdar şi să priveze statul de nişte bani pe care i-ar fi încasat dacă plata nu s-ar fi făcut "la negru" ori să-l scape de cheltuirea banilor publici ca şi contracost pentru servicii electorale. Iar situaţia aceasta s-a repetat şi în presa scrisă - în proporţii mai mici, ce-i drept, fiindcă în cazul ziarelor nu există un organism similar CNA cu directive uneori aberante, şi, prin urmare, bugetele de publicitate au putut fi taxate ca atare, semnalate şi facturate în mod legal. Dar excepţii şi compromisuri să fiţi siguri că au fost.

Mai îngrijorător este însă faptul că actuala criză economică este un catalizator pentru cufundarea tot mai profundă a presei în jocurile murdare ale politicienilor. Pe o piaţă de publicitate tot mai săracă, patronii de media vor deveni tot mai dependenţi de reclama de la stat pentru a supravieţui. Iar pentru a o obţine vor trebui să-şi înmoaie vocea, să-şi subţieze glasul, să tacă ori chiar să spună ceea ce oamenii care vor oferi banii publici vor dori să audă.

Cred că vom asista în curând la închiderea unor ziare şi posturi de televiziune, la apariţia unor efemeride cu tiraje mari în preajma campaniilor electorale şi la o fugă disperată după bani. Ne aflăm, din punctul meu de vedere, nu numai în mijlocul unei crize economice generale, nu numai în centrul unei crize morale a industriei media în care arta compromisului va atinge înalte culmi de dezvoltare, cât mai ales în faţa unei crize a dreptului la informare. Iar asta ne va lovi pe toţi. Patroni de trusturi, jurnalişti, politicieni ori simpli cetăţeni.

Comentarii

(4)