Consider că schimbarea atitudinii preşedintelui CJ, Gheorghe Bunea Stancu, cu privire la continuarea competiţiilor sportive de dirt-track pe Stadionul Municipal, este meritul brăilenilor. Este meritul celor 5.000 de oameni prezenţi în tribune la competiţia internaţională pe care Stancu ar fi vrut-o ultima de acest gen organizată pe pista de la Brăila. Cinci mii de oameni înseamnă cinci mii de posibili alegători, ceea ce este mult, în condiţiile în care există inşi ajunşi în Parlamentul României cu mult mai puţine voturi decât atât. Uimit, probabil, de prezenţa masivă la stadion a iubitorilor sportului pe două roţi, Stancu a făcut pasul înapoi şi a declarat că se mai gândeşte, dar este limpede că şi-a reconsiderat poziţia. Cu atât mai mult cu cât primarul Aurel Simionescu a ieşit public şi a explicat că până la urmă stadionul este al municipalităţii, care l-a dat în administrare Clubului de Fotbal. "Nu se poate spune că acela care hotărăşte acolo este domnul Stancu, acolo este o formulă de administrare la care au preşedinte, Consiliu de Administraţie, executiv, administrator şi ei răspund de tot ce se întâmplă". Simionescu a pus pe seama lipsei de comunicare între autorităţile locale şi organizatorii competiţiei tevatura de acum două săptămâni, dar a garantat că dacă se respectă nişte reguli, poarta stadionului va rămâne deschisă oricărui sport. Aşadar, fără violenţă, fără injurii şi înjurături, ci prin simpla prezenţă, brăilenii şi-au putut impune punctul de vedere în faţa "celui mai puternic om din judeţ". În fond, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean şi şef al celui mai puternic partid din Brăila, aflat şi la guvernare, Stancu are motive să se creadă cel mai tare. Problema nu constă însă, în cât de tare se crede Stancu. Fiecare are dreptul să fie cât de încrezut pofteşte. Nu este Stancu nici primul, nici ultimul om cocoţat într-o funcţie publică, care nu pricepe că el este cel aflat în slujba cetăţenilor, şi nu invers. În acest context, adevărul despre propria persoană ar trebui să ţi-l dezvăluie cei din jurul tău, subordonaţi, colegi, prieteni, rude. Desigur, asta este valabil într-un regim democratic şi într-o societate civilizată. Din păcate, la noi, şi după 20 de ani de la căderea comunismului, pupincurismul deşănţat este încă în mare vogă. Iar cei aflaţi în funcţii importante cad repede pradă laudelor şi prefăcătoriei unor inşi găunoşi, fără personalitate, de regulă nişte incompetenţi, care fără "proptele" n-ar fi ajuns nicăieri în viaţă. Astfel de inşi suportă orice de la şef: limbaj trivial, înjurături, urlete, umilinţe. Şi tot asemenea inşi sunt primii care trădează. Nu pricep însă, cum de ajung să înghită un astfel de comportament şi ceilalţi, cei competenţi şi cu bun-simţ. Ei bine, o fac. Şi tocmai de aceea, unul ca Stancu, aflat pe cai mari la un moment dat, ajunge să-i judece pe toţi, să le dea lecţii la toţi, să-i facă "albie de porci" pe toţi. Iată de ce, gestul celor 5.000 de brăileni care prin simpla prezenţă au reuşit să oprească un act discreţionar este un exemplu de cât de mult contează ATITUDINEA. Atitudine nu înseamnă să înjuri, să huidui sau să dai cu parul. Atitudine înseamnă şi să fii prezent într-un anumit loc, atitudine înseamnă şi să mergi la vot, atitudine înseamnă, până la urmă, orice modalitate prin care spui "Nu" abuzului, indiferent ce formă ar îmbrăca.

Comentarii

(14)