Scriam săptămâna trecută pe blogul meu, referindu-mă la tacticile proletcultiste de linşare morală pe care le practică Cornel Nistorescu în paginile "Cotidianului", că intelectuali precum H.R.Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieş, Traian Ungureanu ş.a.m.d. (adică aripa liberal-conservatoare a intelectualităţii româneşti) constituie nişte elemente vitale în păstrarea unei coeziuni şi mentalităţi democratice în cadrul unei societăţi care năzuieşte la coeficientul de civilizaţie al Occidentului, aşa cum este a noastră. N-am explicat pe blog motivele acestei opinii, aşa că am s-o fac aici.
Nu voi trasa o notă universal valabilă a intelectualului ca brand cultural trecut prin sita istoriei, ci voi explica de ce e vital pentru societatea noastră ca această aripă a intelectualităţii să nu mai fie pusă la stâlpul infamiei şi lapidată cu invective ori de câte ori intervine într-o chestiune care - culmea! - vizează tocmai siguranţa democratică a statului. Vedeţi voi, atât timp cât aceşti intelectuali vor fi trataţi ca nişte inamici publici, ca nişte ciumaţi abstracţi, care vorbesc în dodii naţionaliste, atât timp cât viziunea lor asupra actului guvernării va fi considerată, fără drept de apel, o bufonadă antiromânească, rădăcinile propagandistice ale bolşevismului ceauşist, încă adânc înfipte în mentalul colectiv post-postdecembrist, până la urmă chiar vor deveni unica raţiune de-a fi a acestui popor. În caz că încă nu vă este clar, situaţia e cu atât mai dramatică cu cât în România nu numai că în prezent din orice discuţie pare a se exclude orizontul unei conştiinţe naţionale (deci, poziţionarea pe axa istoriei ), dar reprezintă o chestiune de-a dreptul utopică să faci referire până şi la existenţa unui bob de atitudine civică (deci, primul pas spre poziţionarea pe axa istoriei ). Nimic. Un zero barat la nivel majoritar. Fără nicio exagerare. Asta se vede prin ochiul detaşării: faptul că, la ora actuală, unicul reper valabil e doar o tiranie a lipsei de reper, niciun raport unitar dincolo de sentimentul unanim al scârbei deziluzionate. De aceea consider că măcar acum, pe ultima turnantă, ar trebui să deşiraţi uriaşul ghem de provincialisme antiintelectuale pe care tot îl căraţi în braţe de 20 de ani, să renunţaţi la sfânta invidie mioritică şi ancestrala obsesie de-a nu fi umiliţi şi să înţelegeţi că polarizarea acestor intelectuali în jurul preşedintelui Traian Băsescu nu este un act de slugărnicie ori tentativa de a vă preschimba în nişte marionete ideologice, ci, fie că vreţi sau nu să acceptaţi, este dialogul firesc a două viziuni democratice. Această aripă a intelectualităţii româneşti este singura care la ora actuală, prin modelul jurnalistic pe care îl practică şi prin cursurile de bun-simţ democratic pe care vi le oferă în fiecare articol, poate rupe lanţurile amneziei iliesciene care a transformat România în ceea ce este astăzi: una dintre cele mai obscure văgăuni ale Europei. Eu zic că după două decenii de cruntă confuzie, a cam venit timpul să vă dumiriţi, nu credeţi?
Citeşte blogul lui Liviu G. STAN
Comentarii
(18)Nu mai zic de acordul intre predicat si subiectul multiplu, sa nu te obosesc si sa te distrag de la lecturi.
Mai bine bagă-ţi capul în nisip...
Asa scriam in tinerete, pe cand ma pregateam doar sa condamn comunismul, subminandu-l din interior si facand un ban cinstit de pe urma lui, ca si azi:
«Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist: „Situaţia lumii contemporane se caracterizează printr-o profundă ascuţire a contradicţiilor economice, sociale, naţionale şi politice la scară mondială. Se poate spune că ne aflăm la începutul unei noi faze a crizei sistemului capitalist, care cuprinde toate sferele vieţii societăţii şi afectează – într-o măsură mai mare sau mai mică – toate continentele. Această situaţie, deosebit de complexă, grăbeşte procesul revoluţionar de schimbare a raportului de forţe pe plan internaţional în favoarea programului social, a forţelor ce se pronunţă pentru o lume mai bună şi mai dreaptă“».
(Vladimir Tismăneanu, Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt, Bucureşti, Editura Politică, 1976, p. 9)
Ce sustin e ca e ultimul care ar fi indreptatit sa condamne comunismul, avand in vedere ca a beneficiat din plin de acel sistem, fiind unul dintre privilegiati, apartinand protipendadei vremii.
Nu am probleme cu orientarea politica a nimanui, am probleme doar cu mancatorii de rahat ca el mai ales despre holocaust. Sa-ti desenez ca sa pricepi, suficientule?
Cum biserica si pastele ma-sii de treaba (ca sa fiu finut, elegant si retinut) numai avortonii astia, progenituri de cadre de vaza comuniste, tocmai astia ajung sa infiereze (remunerati desigur)regimul politic impus romanilor 50 ani tocmai de parintii lor parasutati de la Est?
Chiar am fost elegant cu Tismaneanu, unul din cei mai vocali partizani ai tezei asa-zisului "Holocaust Romanesc", o jigodie a carui activitate, pentru cativa shekeli in plus este pusa in slujba invinovatirii in corpore a poporului roman pentru crime pe care nu le-a comis.
Ce sa citesc de tismaneanu? Cum inventeaza in discursurile lui din America pana si "antisemitismul din Romania DUPA 1989"??? Cum boratura sinistra declara ca romanii ar fi vinovati de crime de ordinul a sutelor de mii de evrei ucisi?
O vipera profitoare a comunismului, el si tot neamul lui, sa stea la colt nu sa se apuce de analizat si "condamnat".
Cam cat a trecut de cand ai deschis ultima data o carte in afara de mersul trenurilor?
Pai pe vremea cand ta'su lui Tismaneanu era "tatal" proletcultismului stalinist (cam tot pe vremea cand l-au arestat pe bunicul meu si i-au nationalizat afacerea)... se stia din manuale ca "liberal" si "conservator" sunt notiuni opuse, puisor.
Inteleg ca a trecut ceva vreme de cand se purta jurnalismul produs de oameni cat de cat instruiti, dar chiar sa ajunga tupeul sa inlocuiasca inteligenta, logica si cultura e prea mult.
Ia si tu deoparte dictionarul, toceste la terminologii, roade-ti neuronul pe critica limbajului si peste 10 ani, cand ajungi si tu la un nivel acceptabil vino, ridica doua degete si scrie un articol documentat despre posesiunile in mere ale Anei.



















indulgenta fata de un impostor ca HRP este cel putin stranie daca ea nu ar semana mai degraba cu o lacuna a autorului in ceea ce priveste activitatea "intelectuala" a sefului ICR. oricat am fi de toleranti, un om care desfiinteaza valorile romanismului prin scriitura sa desi accepta fara nicio jena salariu din partea statului roman, un individ care reduce cultura si civilizatia poporului roman la imbecilitatile sordide pe care le promoveaza in strainatate, un astfel de om nu merita mentionat printre intelectualii acestei tari.
este inadmisibila publicarea acestor texte care, pe langa faptul ca pun intr-o lumina nefavorabila ziarul, justifica sau incadreaza intr-un curent onorabil personaje care vor ramane in istorie cel mult ca niste detractori ai neamului.