Gheorghe Bunea Stancu reprezintă cazul tipic al individului neinstruit şi needucat care, fără a fi visat vreodată, s-a trezit brusc în vârful căpiţei de unde, privind de jur-împrejur, a constatat cât de mică-i lumea. De acolo, de pe cele mai înalte paie ale judeţului, s-a gândit să organizeze puţin treburile. Şi a luat câteva măsuri exemplare, aducându-şi în ajutor înjurătura, dispreţul şi forţa intimidantă a bădărăniei. El a introdus, astfel, în leşinata democraţie brăileană, sabotarea dezbaterii politice în spaţiul public. Oricine îndrăzneşte să spună ceva e făcut albie de porci şi ameninţat cu extincţia administrativă. Într-un spaţiu al ideilor, viziunilor şi argumentelor politice, Bunea Stancu aduce grosolănia de birt şi ţăţismul de coafor: pe Giana să n-o doară capul că nu mai ia plicul, Cibu e un bătrânel prăfuit, Costel Filip este dobitoc etc. Un al doilea element important în originala doctrină stanciană este reintroducerea "telefonului" în actul administrativ. Totul porneşte şi se opreşte doar dacă dă preşedintele telefon. O sumedenie de supuşi, proţăpiţi şefi prin instituţiile publice, stau speriaţi şi aşteaptă nu legi organice sau proiecte europene, ci telefonul lui Stancu. Un al treilea element, poate cel mai important, îl reprezintă exercitarea actului administrativ prin ocultarea legilor. Funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean nu presupune cine ştie ce hermeneutică, ci doar elemente de logică primară. Astfel, e simplu să înţelegi că funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean nu se suprapune cu aceea de rege. Apoi, la fel de simplu de înţeles este că această funcţie conţine o secţiune importantă, aceea a atribuţiilor. Mai mult, prerogativele preşedintelui de Consiliu Judeţean sunt stabilite prin lege, iar actul de administrare se face tot potrivit legii. Nu întâmplător am adus în discuţie acest lucru, deoarece, nu cu mult timp în urmă, Gheorghe Bunea Stancu emitea voios păreri despre cum ar trebui restructurat personalul din Biblioteca Judeţeană, în condiţiile în care nu exista o ordonanţă în acest sens şi nici o modificare a Legii Bibliotecilor. Şi un ultim punct important pe agenda politică a preşedintelui Stancu: aruncarea în derizoriu a "conflictului de interese".
Nu peste mult timp, acest caz tipic în aparenţa lui va deveni parte a acelui capitol numit "accidente ale istoriei". Consilierii judeţeni care s-au amuzat teribil votând în neştire toate năzdrăvăniile acestui om vor putea, dacă vor dori, să depună o mărturie de onoare.
Închei cu un citat şi o întrebare. Citatul: "La mintea lui Costel Filip, ar trebui să fiu un dobitoc să fac comentariile unui paranoic. Ăsta-i paranoic! Ăsta nu este zdravăn la minte, dobitocul ăsta care face fel de fel de comentarii, inclusiv cel cu patinoarul. A găsit el o găselniţă nu ştiu pe unde, că nu a auzit nici dracu' de cel care apare pă-n ziare... pă-n ziarul «Subiectiv» ăsta, în care face afirmaţii că eu nu ştiu ce am făcut". Întrebarea: v-aţi încredinţa bunurile în administrare unuia care debitează aşa ceva?

Comentarii

(23)