Au existat şi despoţi luminaţi. Frederic cel Mare, Bismarck, iată două exemple. Vremea lor a trecut demult. Despoţii veacului nostru au adus cu ei întunericul, bezna, ignoranţa, incultura, violenţa pură, lipsa de sens. Aceşti discipoli ai lui Machiavelli, diformi sufleteşte şi respingători trupeşte, îşi manifestă dispreţul pentru liderii care nu inspiră teamă. De fapt îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, care nu le inspiră teamă. Admiratorii lor înfocaţi, infatuaţi până la greaţă şi oportunişti până la dezgust, uluiesc prin imbecilitate şi decerebrare. Totul se desfăşoară accelerat şi spectaculos sub ochii noştri. Profesorul cade cu fruntea în ţărână în faţa idiotului trimis de partid "şef la cadre", Preotul intră în catharsis când vede un convoi prezidenţial, Scriitorul linge cu râvnă bocancii unei brute analfabete şi bâlbâite care mototoleşte bancnote şi le vâră în sân, Specialistul merge în patru labe pe holuri, sperând ca şeful cel mare să-şi rezolve problemele cu amanta şi să-i dea avizul de începere pentru efectuarea unor operaţiuni vitale, etc etc. Aceasta-i noua Libertate. Sau, cum spunea William Penn, dacă nu te laşi condus de Dumnezeu, eşti sortit să fii condus de tirani.
N-a trecut mult timp de când, în timp ce partea blândă a omenirii constata că realitatea cea mai de preţ este sufletul, Stalin întreba plin de curiozitate: "Câte divizii are Papa?". Din acel moment, triumful oligofreniei devenea sigur. Ideologii, adică acei indivizi cărora umanitatea le refuzase rolul de călăi, condamnându-i, în schimb, la miracolul numit viaţă, şi-au scos nebunia din case şi au împrăştiat-o pe străzi. Cohorte de oameni fără căpătâi au preluat-o şi au început s-o sistematizeze, s-o normeze, s-o toarne în sisteme politice, s-o clasifice, să-i stabilească funcţiile pe criterii. Prostia agresivă s-a organizat în plutoane, pe regimente şi divizii. Tancul a devenit alfa şi omega, banul viaţa fără de sfârşit, iar schizofrenia diploma de absolvire. În lungul cimitirelor se intonează imnul naţional şi se fac promisiuni eterne. Se moare de plictiseală la masacre şi se plânge la meciurile de fotbal. Se sacrifică părinţii încercându-se salvarea unui aspirator. Se împuşcă oameni cu grija să nu se păteze covorul. Totul se face ştiinţific.
Cred că dezbaterea publică este inutilă în esenţa ei. Cine mai încearcă să scoată la suprafaţă normalitatea şi firescul n-o face decât pentru el însuşi, ca o profesiune de credinţă. Privind scurta istorie a Brăilei de după Revoluţie, n-am reţinut decât gândul unui coleg de-al meu: ce uşor ar fi totul dacă maniacii ăştia de politicieni chiar ar face politică. Şi nu mă pot abţine să nu-i întreb, aşa ca între vecini, ştiind că ei se luptă pe viaţă şi pe moarte: cu cine vă luptaţi aşa de aprig? Şi de ce?
Comentarii
(8)
Academicieni,scriitori,masoni,politicieni si profesori de calitatea lui Sadoveanu vor exista cat va fi lumea si istoria,indiferent de conducatorii politici. Nimeni nu-i poate combate.Poate doar Dumnezeu.
Stii bine ca politicienii de odinioara erau responsabili pentru ca si societatea de atunci avea alta vana decat cea de azi.Azi cetatenii sunt animati de idealuri consumiste,nicidecum de binele colectiv,patrie,sau alte abstractiuni dintr'aceasta categorie.Este limpede ca atata vreme cat nu se ridica un Miti Dumitrescu aceasta pop**atie va fi calcata pe grumaz de secaturile de teapa lui Ernest Urdareanu,Elena Lupescu,...
Sanchi.
Felicitari base! La mai mare! La cati impostori se dau la noi experti, cercetatori si oameni de stiinta... tu esti la fix printre ei.
Esti chiar ta-su' lor as putea zice.
Daca inlocuim "scriitorul cu "Academia Oamenilor de Stiinta din Romania", "bruta analfabeta" cu Traian Basescu" ar fi fost un articol superb despre "alegerea" lui Basescu ca membru de onoare in Academia Oamenilor de Stiinta din Romania. O alta personalitate marcanta s-a autonumit Academician si a sfarsit intro ploaie de gloante. Daca si Basescu e om de stiinta inseamna ca Becali e savant, Udrea e Maica Tereza, Berceanu e superior lui Anghel Saligny, Oprea e cel mai mare erou al Romaniei cu unspe' mii de grade, Vanghelie tatal limbii romane si reformele lui Boc le-au facut uitate pe cele ale lui Al. I Cuza.
RUSINE ACADEMIEI!
