Totuşi vine Crăciunul. Asta spun toate reclamele de genul "Sărbătorile vin, sărbătorile vin", asta ne-au spus toţi profesorii în ultima zi de şcoală, cu aceasta ne întâmpină toate crăciuniţele din magazine sau moş crăciunii în timp ce ne fac din ochi să cumpărăm iaurt cu scorţişoară. Asta o vedem pe toate afişele de la intrare în hipermarketuri alături de "senzaţional reducere 30 % la geci" sau "numai la noi, ai cotlet de porc la 19,99 lei". Sau... orice altceva. Cărţi, haine, bijuterii, parfumuri, mâncare, totul, absolut totul, are o reducere cât de mică în perioada Crăciunului.
Mă întreb, oare asta înseamnă Crăciunul? Să fi în stare să-ţi dai şi sufletul la reducere? Să cutreieri Carrefourul 5 ore şi să-ţi umplii coşul cu kilometri de cârnaţi, cu tobă, cu lebăr ori caltaboşi, cu sarmale la conservă şi zeci de sortimente de ciocolăţi? Să cumperi o groază de dulciuri, care oricum nu le vei consuma pe toate sau nu le vei da altor copii nevoiaşi şi vor sfârşi prin urmare în ghena din spatele blocului, alături de sarmalele vecinului. "De ce să ieşi tu din turmă şi să faci un bine?" , spunea o reclamă, doar Crăciunul e mai nou sărbătoarea aroganţei, a egoismului şi un bun prilej de a arată ca tu eşti cel mai tare pentru că ai oferit cadouri consistente şi scumpe de la branduri mari, ori că tu ai masa cea mai bogată sau bradul cel mai pompos.
Se spune că de Crăciun, şi de sărbători în general, trebuie să fim mai buni, mai îngăduitori cu aproapele nostru. Din păcate, oamenii sunt şi mai neînduplecţI în această perioadă. Îngăduinţa şi bunătatea se măsoară în calcatul în picioare la cozi infinite, în bătaia pe ultima Milka la reducere, în vorbe grele şi ocarele pentru că ai îndrăznit să iei 2 sticle de vin. Sau în îmbrânceala pe care trebuie să o suporţi când vrei să iei beteală pentru pom, ori în umplerea stomacului şi îngreunarea activităţii sucurilorgastrice, în frica că rămâi fără ciolan. Oare astfel şi-a dorit Dumnezeu să sărbătorim naşterea fiului Său? Oare regretă că L-a trimis pe pământ pentru nişte nevrednici ca noi?
Ce mai înseamnă Crăciunul în ziua de azi? Ştiu că odată, demult, pentru mine era cea mai frumoasă sărbătoare. Îmi petreceam timpul alături de mama ajutând-o, ori alături de prietenii mei jucându-ne în zăpadă, dându-ne cu sania. În Ajun, pe 24, colindam. Desigur, doar la vecinii de pe scară deoarece ei ne cunoşteau şI ne primeau în casă. Ştiu că atunci, eram fericită, că primeam colindători la rândul meu şI că ofeream celor care nu aveau atât de multe. Azi însă...lucrurile stau altfel. Poate am crescut. Poate s-au schimbat oamenii, oricum...ceva s-a întâmplat.
Anul acesta voi sta iarăşi în apartamentul călduros, la masă cu familia mea ascultând colinde şi vorbind de ce s-a mai întâmplat în ultima vreme. Ne vom preface că suntem atenţI unii la ceilalţI, însă în realitate ne vom gândi tot la noi. Voi face mofturi că vinul nu e destul de fiert, ori că nu e sufficientă plăcintă. Voi face toate acestea în timp ce alţii, mai nevoiaşI ca mine se vor înghesui pentru o porţie de ciorbă. Nu vor face mofturi pentru că nu vor avea la ce, nu vor asculta colinde iar familia, lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ai de sărbători, va lipsi, ca în fiecare an dealtfel.
Ce-mi doresc de Crăciun? Nimic. Poate doar o atmosferă caldă alături de cei dragi. Ce aşteptări am de la 2010? Mi-aş dori ca oamenii să realizeze care sunt adevăratele valori, care sunt adevăratele motive pentru care merită să fii fericit. Să fie mai îngăduitori şi să nu mai creadă că totul se cumpără cu bani. Dar ştiu, că din moment ce-am spus "Oamenii să realizeze" am cerut mult, mult, mult prea mult. Eu însă cred în minuni...

Comentarii

(5)