Te-ai născut aici sau ţi-ai dat seama că eşti în Brăila de când te ştii, eşti nevoit să trăieşti zilnic pe marginea Dunării, câteodată nu realizezi că mergi pe aceleaşi străduţe înguste, adeseori nici nu-ţi aminteşti de anii trecuţi pe lângă tine şi pe lângă oraşul pe care îl uiţi cu fiecare ocazie. Uneori rememorezi momentele petrecute pe o bancă în parc sau zilele copilăriei în care te minunai ce mare e Grădina Mare! Alteori îţi imaginezi cu o frenezie uimitoare ce ai fi fost dacă nu trăiai în oraşul lui Sebastian, în acelaşi timp întrebându-te dacă nu cumva ţi-ar fi greu să pleci de aici. Cândva ai recunoscut că Brăila păstrează un spirit al unei epoci trecute, cu care nu numai că ai ajuns să te obişnuieşti, ba chiar ţi l-ai asumat atât de mult încât ţi se citeşte pe faţă că ai crescut în Brăila. Te bucuri când vezi că "se mai mişcă ceva", regreţi asta când observi cu stupoare că nu tuturor le pasă cum nici ţie poate nu ţi-a păsat la un moment dat. Te simţi bine în oraşul tău, cu tot cu zidurile umede, cu gălăgia de vară a falezei, cu uşile proaspăt vopsite de pe străzile lăturalnice, cu ferestrele suspendate parcă într-un timp uitat, cu crizantemele de toamnă ale grădinilor, cu tot cu nămeţii fireşti ai trotuarelor... Aici ţi-ai găsit timp să fii singur, în familie ori alături de prieteni. Aici ai încercat să-ţi găseşti un drum, aici te-ai lovit de uşi închise, aici te-ai minunat de ideile bune sau proaste ale unora, aici ai învăţat să trăieşti printre contraste.

- Probabil bunicii ori părinţii tăi păstrează amintiri frumoase. Unii au avut norocul să prindă nişte vederi mai vechi sau să audă poveşti despre clădirile pe lângă care trec zilnic. A fost odată.. şi mă îndoiesc că va mai fi. Sincer... mi-ar fi ruşine sa fiu ghid turistic in Brăila, în caz că există aşa ceva. Dar una peste alta, mă consolez cu gândul că măcar nu o să mai fie un hotel cum a fost Hotel Pescăruş.

Vorbeam de arhitectură? Uite că se poate... dacă îţi ştii interesul. Două clădiri asemănătoare şi totuşi atât de diferite. Una stă să cadă, alta în floarea vârstei. Uitându-te în stânga îţi spui că Brăila e pe moarte, dar după încă doi paşi parcă mai tragi speranţă că nu s-au terminat oamenii conştienţi în oraş.

Mucegai, praf, umezeală, mizerie... ce e asta? O fostă cofetărie. La o vedere de ansamblu te întrebi dacă oamenii chiar mâncau acolo..?! Încă puţin şi copiii noştri nici nu o să ştie că undeva, cândva...

Nevoia te învaţă. Linia păstrată, nişte termopane din alt peisaj, dar apreciem efortul.

Căile pe care poate veni un tren sunt nenumărate. Totul depinde de alegere. Alegerea noastră. Fiecare tren oprit este o nouă etapă din viaţă, ce vine cu zgomote şi aşteptări, dar ce păcat, pleacă atât de repede...

O baaaarcă pe vaaaaaluri pluteeeeeşte uşoooor…

Până de curând strada Republicii avea o cu totul altă înfăţişare decât cea de acum. Autorităţile brăilene au hotărât să facă o schimbare, mai mult decât binevenită din punctul meu de vedere, redând străzii înfăţişarea de odinioară, clădirile păstrâdu-şi o bună parte din elementele arhitecturii din perioada interbelică, iar lucrurile nou construite semănând cu cele de atunci.

După o zi mai mult sau mai puţin obositoare, soarele apune peste Brăila, aducându-i liniştea…

Stimaţi clienţi, bun venit la Restaurant Bistrol… intrarea pe partea dreaptă. Atenţie, se trag obloanele !!

Telefonul fără fir...

- Sticla şi cureaua latăăă / Ce bărbat eram odatăăă...

- The future's bright... the future's orange.

Îngheţată naturală: fără aditivi, coloranţi sau conservanţi.

Comentarii

(18)